Când vorbim despre „inteligență”, ne referim aproape întotdeauna la posesia unor calități cognitive specifice, mai logice și raționale, cum ar fi capacitatea de a învăța, de a efectua calcule complexe, de a utiliza un limbaj articulat și sofisticat etc.
Abia în ultimii ani s-a răspândit cunoașterea unui alt tip de inteligență, cea inteligența emoțională( IE). Un termen nou care a fost inventat în anii ’90 tocmai pentru a indica acea trăsătură a inteligenței care vizează recunoașterea și gestionarea emoțiilor.
emoțiile, atât cele proprii, cât și cele ale celorlalți. O noutate deloc neglijabilă, în măsura în care recunoaște și domeniului emoțional demnitatea și importanța cuvenite: cei care posedă această trăsătură și știu să o aplice au, de fapt, mai multe șanse de succes în sfera privată, socială, afectivă și profesională.
Spre deosebire de IQ, care nu se modifică semnificativ pe parcursul vieții, inteligența emoțională poate fi antrenată. Așadar, haideți să aflăm ce este, de ce este atât de importantă și cum să o dezvoltăm.
Ce este inteligența emoțională
Conceptul de „inteligență emoțională” este unul destul de recent. Acesta a fost introdus abia în 1990 de profesorii Salovey și Mayer, care l-au definit ca fiind „capacitatea de a monitoriza emoțiile proprii și ale celorlalți, de a le diferenția și de a utiliza aceste informații pentru a-și ghida gândirea și acțiunile”. Însă abia în 1995 acest concept a câștigat popularitate nu numai în sfera psihologică, ci și în cea socială și profesională, când a fost preluat de jurnalistul științific și psihologul Daniel Goleman, cu următoarea definiție: „Este capacitatea de a ne recunoaște propriile sentimente și pe cele ale celorlalți, de a ne motiva și de a ne gestiona emoțiile în mod pozitiv, atât pe plan intern, cât și în relațiile sociale”.
Definit, de asemenea, ca
- EQ, coeficient emoțional
- IQ, coeficientul de inteligență emoțională
- LE, leadership emoțional,
acest tip de inteligență permite conștientizarea faptului că emoțiile pot determina comportamentul uman și pot avea un impact asupra altor persoane, dar mai ales învățarea modului de gestionare a acestora. De asemenea, este definită ca un fel de „punte” între minte și inimă, care ne permite să folosim în mod conștient și inteligent ceea ce simțim și percepem.
Potrivit lui Goleman, inteligența emoțională pune în joc două tipuri diferite de competențe, fiecare dintre acestea având anumite caracteristici specifice.
Competențe personale:
- conștiința de sine, înțeleasă ca fiind cunoașterea propriilor stări interioare, limite și resurse și încrederea în propriile capacități
- stăpânirea de sine, adică capacitatea de a-și stăpâni stările interioare, impulsurile și resursele și de a fi capabil să se adapteze și să se simtă confortabil în situații noi și nefamiliare
- motivația, adică dorința de a-și atinge obiectivele, știind cum să profite de oportunitățile care se ivesc, angajându-se și rămânând constant în pofida eventualelor dificultăți, obstacole sau eșecuri.
Competențe sociale:
- empatia, care identifică capacitatea de a înțelege sentimentele, nevoile și interesele celorlalți, de a răspunde nevoilor celeilalte persoane și de a o ajuta să-și pună în valoare propriile resurse.
- abilitățile sociale, adică acele abilități care induc reacții dezirabile la alte persoane, de exemplu utilizarea tacticilor persuasive, comunicarea eficientă, gestionarea conflictelor, cooperarea în echipă.
Prin urmare, inteligența emoțională înseamnă un amestec de empatie, autocontrol, motivație, logică, adaptabilitate și gestionarea propriilor emoții.
Inteligența emoțională: de ce este importantă?
Potrivit lui Goleman, ceea ce contează în relațiile personale, sociale și profesionale nu este atât IQ-ul, cât inteligența emoțională. A ști să citești, să scrii și să efectuezi calcule complexe sunt abilități importante, da, dar nu sunt suficiente pentru a determina succesul în diferitele domenii ale vieții unei persoane.
Să luăm un exemplu practic: pentru a promova un examen școlar sau universitar deosebit de dificil, nu este suficient să ai un IQ mediu-mare, ci și o bună inteligență emoțională pentru a face față stresului și anxietății pe care le poate presupune o astfel de situație, fără a fi copleșit și a compromite astfel rezultatul final.
Nu numai atât: în primul rând, o inteligență emoțională mai ridicată ne permite să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, făcându-ne capabili să luăm decizii bazate atât pe logică, cât și pe emoții. Nivelurile ridicate de inteligență emoțională sunt asociate cu niveluri mai ridicate de stimă de sine și, prin urmare, cu o probabilitate mai mare de a fi mulțumit de propria viață. În plus, inteligența emoțională este o condiție prealabilă pentru a putea relaționa bine cu alte persoane, permițându-ne să înțelegem cum se simt acestea și să ne exprimăm emoțiile în mod clar și funcțional.
Prin urmare, acest tip de inteligență face posibilă atenuarea anxietății, depășirea celor mai dificile provocări, dezamorsarea conflictelor, comunicarea eficientă și empatia cu ceilalți, acceptând ceea ce este diferit și având astfel relații sociale, familiale și emoționale mai bune, precum și cele de la locul de muncă. O persoană cu inteligență emoțională scăzută poate avea dificultăți în a-și gestiona propriile emoții și în a le înțelege pe cele ale celorlalți, ceea ce duce la o viață mai puțin satisfăcătoare.
Cum să dezvolți și să formezi inteligența emoțională
Mulți oameni se întreabă dacă inteligența emoțională este înnăscută sau dacă este o trăsătură de inteligență care poate fi învățată și, prin urmare, exersată în timp. Vestea bună este că, deși este adevărat că unii oameni pot avea un talent în a dezvolta acest tip de inteligență, este la fel de adevărat că ea poate fi antrenată, la fel ca un mușchi.
Să vedem care pot fi practicile bune pentru antrenarea acestui tip de inteligență.
- Înțelegerea propriilor emoții și intrarea în contact cu ele într-un mod profund, învățarea de a se întreba „cum sunt? Cum mă simt?” și «de ce mă simt așa?».
- Dezvoltarea și consolidarea vocabularului emoțional propriu: este esențial să ne recunoaștem propriile emoții și pe cele ale celorlalți, pentru a putea vorbi despre ele în mod eficient și a le gestiona astfel. A numi ceea ce se simte (sau ceea ce simt ceilalți) este primul pas spre a nu ne mai teme de acest lucru și spre a stăpâni acel sentiment. Lipsa alfabetizării emoționale riscă să ne pună în situația de a ne reprima emoțiile pentru că nu știm cum să le recunoaștem și să le gestionăm.
- Îmbunătățiți-vă abilitățile de comunicare pentru a vă exprima emoțiile: comunicarea mai bună și mai clară a ceea ce simțiți și a nevoilor dumneavoastră poate elimina neînțelegerile sau ambiguitățile.
- Să vă faceți timp să analizați cât și cum vă influențează emoțiile judecata, gândirea și comportamentul pentru a lua cea mai bună decizie.
- Nu judecați emoțiile: fiecare emoție are demnitatea și importanța sa, chiar și cele pe care le considerăm cele mai neplăcute și dureroase; temându-vă de ele sau încercând să le reprimați riscați să blocați evoluția lor naturală și, dimpotrivă, să le amplificați.
- Încercați să gestionați și să controlați stresul și anxietatea, inclusiv prin tehnici de relaxare, respirație sau meditație, pentru a face față chiar și celor mai dificile situații, fără a fi copleșiți de emoții.
- Fiți deschiși la schimbare: curiozitatea și flexibilitatea crescute sunt condiții prealabile pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, permițându-le oamenilor să învețe din experiențe, să se adapteze la situații noi și nefamiliare fără să se teamă de ele și să facă față provocărilor cu mai mult elan și încredere.
- Să punem în practică recunoștința, poate prin ținerea unui jurnal în care să recunoaștem și să notăm lucrurile pozitive din viața noastră.
Cel mai important sfat pentru dezvoltarea inteligenței emoționale este să luăm în considerare un curs cu un psiholog pentru a ne conecta cu propriile emoții, a învăța să le recunoaștem și să le gestionăm pentru a ne simți bine cu noi înșine și cu ceilalți. Evident, este bine să precizăm că întărirea inteligenței emoționale nu rezolvă toate problemele, dar este cu siguranță primul pas către o viață mai senină și mai satisfăcătoare.